"â" şi "sunt" în grafia limbii române

Hotărârea Adunării generale a Academiei Române din 17 februarie a 1993,
privind revenirea la "â" şi "sunt" în grafia limbii române


Hotarârea este luată în conformitate cu art.4 din Statutul Academiei Române:

1. Se va reveni în grafia limbii române la utilizarea lui â în interiorul cuvintelor şi a formei sunt (suntem, sunteţi), în conformitate cu hotărârile adoptate de Academia Română înainte de 1948, consecinţă a unui îndelungat proces istoric.
2. Modul de aplicare a hotărârii de la punctul 1 va fi stabilit de Prezidiul Academiei Române.

În Monitorul Oficial Nr. 59, din 22 martie 1993 sunt publicate, în anexă, Regulile "Sextil Puşcariu" pentru scrierea literelor "â" şi "î".

Literele â şi î corespund aceluiaşi sunet, întrebuinţându-se după urmatoarele reguli:

1. î se scrie întotdeauna la începutul şi la sfârşitul nemijlocit al cuvântului: îl îmbrăţişez, împărat, înger, îşi, îţi, amărî, coborî, hotărî, târî, urî ... ;
2. tot cu î scriem şi în corpul cuvintelor, când, prin compunere, î de la mijlocul cuvintelor ajunge medial: neîmpăcat, neîndurat, neînsemnat, preaînălţat, preaîntâmpinat.
Vom scrie într-însul, dar dânsul;
3. în toate celelalte cazuri se scrie, în corpul cuvintelor, â: bând, când, făcând, gât, mormânt, râu, român, sfânt, vânt ...